Ceangaii
RomânaEnglishHungarian


"Suntem români catolici, nu ceangăi!"

Pentru prima oară în istorie, specialiştii maghiari şi români, faţă în faţă la masa verde – laşi, 6 iulie 2002. Seminarul Internaţional "Originea, limba şi cultura ceangăilor". Cercetători români şi maghiari stau pentru prima dată faţă în faţă, încercând să lămurească polemica veche de secole: sunt ceangăii români sau maghiari? Deşi tardivă, discuţia n-ar fi ajuns niciodată la masa verde, daca partea maghiară n-ar fi mers cu jalba în băţ la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, erijându-se în ruda de sânge a ceangăilor moldoveni. Rezultatul? Recomandarea nr. 1521, prin care statul român e aproape somat să sprijine situaţia "tragică" a satelor ceangăieşti din Moldova, acordându-le unele "drepturi", precum învăţământ şi serviciu religios în limba maghiară. Autoare morală a acestei recomandări e finlandeza Tytti Isohookana Asunmaa, raportor al CE pe problema culturii ceangăilor, prezentă şi ea, la seminarul din capitala Moldovei. Încă de la începutul dezbaterilor, d-na Asunmaa s-a declarat adepta originii uralice a ceangăilor - familie de popoare înrudită cu cel ungar şi finlandez - afirmând chiar că aceştia sunt urmaşii unor soldaţi finlandezi ajunşi prin părţile Moldovei, în veacul al XVII-lea (!). Despre o posibilă origine românească a ceangăilor, nici un cuvânt! Nu e de mirare, o dată ce, în fugitiva sa călătorie de documentare prin câteva sate ceangăieşti, parlamentara finlandeza a evitat orice contact cu autorităţile locale, ascultând numai plângerile Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova, organizaţie care face parte din UDMR.
Eleganta sală de conferinţe de la World Trade Center din laşi a fost martora unor dispute aprinse. "Ceangăi = maghiari = toţi cetăţenii de religie romano-catolica din Moldova" - aceasta a fost teza susţinuta la unison, cu argumente mai degrabă fanatice decât ştiinţifice, de către cercetătorii maghiari. Din moment ce românii au fost ortodocşi, atunci toţi romano-catolicii au aparţinut altei etnii, adică etniei maghiare. Vilmos Tanczos, conferenţiar la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca a prezentat auditoriului o hartă împânzită cu zeci de oraşe moldoveneşti înfiinţate, chipurile, de soldaţii maghiari, ce păzeau graniţele de răsărit ale regatului Ungariei. Jaszvasar (laşiul), Balard (Bârladul), Szeretvasar (Rădăuţiul), Husz (Huşiul), Bake (Bacăul), Szucsava (Suceava) şi multe altele, toate sunt, în opinia cercetătorului ungur, localităţi maghiare, înfiinţate de maghiari. Chiar datele recensămintelor (la cel din 2002 numai 1266 de persoane s-au declarat ceangăi, o mică parte din totalul catolicilor Diecezei de laşi, ce numără aproximativ 265.000 de persoane) au fost socotite nişte falsuri, mereu deformate şi trucate de unele politici abuzive, asimilaţioniste, ale statului roman.

Calmi, folosind argumente ştiinţifice uşor de verificat, participanţii români au rămas pe poziţii solide. Astfel, prof. univ. dr. Stelian Dumitrăcel, de la Institutul de Filologie "Al. Philipide" din laşi, a precizat ca prima atestare documentară a Iaşiului datează din secolul al Xlll-lea, numele oraşului fiind de origine latină, "Villa lassyorum". Istoricul Anton Cosa s-a declarat surprins de însuşi titlul seminarului: "Folosirea termenului de «ceangău» ca nume etnic nu o consider justificată. Trebuie să vorbim de catolicii din Moldova şi nu de ceangăii din Moldova, întrucât aceştia nu reprezintă o minoritate etnica aparte, ci o comunitate religioasă.
Cu totul neprevăzut, deznodământul seminarului avea să se producă, însă, a doua zi, când toţi participanţii la dezbateri, în frunte cu doamna Asunmaa şi trei microbuze pline cu ziarişti au pornit spre două dintre cele mai reprezentative comune "ceangăieşti" din Moldova: Butea şi Săbăoani, pentru a proba "la faţa locului" cele discutate cu o zi înainte. Ce au văzut acolo, a întrecut însă orice aşteptări. Îmbrăcaţi în straiul străbun românesc, călărind roibi focoşi, "ceangăii" veneau pe drum să-şi întâmpine oaspeţii purtând în mâini steaguri tricolore. De-o parte şi de alta, kilometri întregi de garduri acoperite de covoare cu motive populare româneşti şi sute, mii de ţărani, strigând în gura mare ca sunt şi au fost din totdeauna români. Toţi, absolut toţi butenii au declarat că în satul lor n-au fost niciodată ceangăi, ca acest cuvânt e pentru ei o jignire, că nimeni aici nu vorbeşte maghiara. Petre Demeter, un bătrân de 78 de ani i-a întâmpinat pe delegaţi cu o pancartă pe care scria: "Noi suntem români, nu ceangăi!". "Nici tatăl şi nici bunicul meu n-au auzit vorbă ceangăiască în satul ăsta. Cum să vină acum cineva să ne convingă ca suntem ceea ce nu suntem?". Doamna Asunmaa a fost însoţită spre biserică de un grup de femei îmbrăcate în ii şi catrinţe, care încercau sa-i explice, fie şi prin gesturi, că sunt românce şi că straiele lor sunt tot româneşti. Aproape două mii de oameni au îngenuncheat în spatele Monseniorului Gherghel şi a Parohului Alois Damoc, rostind într-un glas rugăciunea "Tatăl Nostru". De pe scena de lângă catedrală, directoarea şcolii din Butea, Greta Predoi, le-a spus tuturor musafirilor că "Butenii se simt, sunt şi au fost din totdeauna români romano-catolici!", şi din toate piepturile a răsunat, vreme îndelungată, sublimul cântec "Noi suntem români!". Săbăoani, comuna cu peste zece mii de suflete, este fără îndoială cea mai mare comunitate catolică din Moldova. S-a spus ca nici dacă ar fi venit Papa de la Roma nu s-ar fi strâns atâta lume pe uliţele aşezării. Aceleaşi covoare înflorate, aceleaşi costume populare româneşti purtate de aproape opt mii de ţărani moldoveni, dintre care nici măcar unul nu a rostit cuvântul "ceangău". "Săbăoani, noi suntem români", scria pe o pancartă uriaşă din sala de serbări a comunei, chiar în faţa scenei unde au şezut invitaţii, unde preotul locului, Toma Encuţa, le-a spus acestora ca "Denumirea de «ceangău» sau «bozgor» adresată nouă, catolicilor din Moldova, e o insultă care aduce multă supărare în sufletele noastre de români. Ce paradox! Să fii mândru ca eşti român şi să vină alţii să vorbească în numele tău ca eşti ceangău...".

Bacău, 1-2 iunie 2006, Conferinţa ştiinţifică internaţională "Ceangăii din Moldova – Cultură şi moştenire în pericol". Eveniment organizat cu fonduri din Ungaria, la care au fost invitaţi să ia cuvântul exclusiv persoane care conveneau pentru concluziile ce trebuiau desprinse la final. De această dată, conferinţa s-a derulat pe un ton paşnic – nimeni n-a contrazis pe nimeni. Surprinzător…

Iată câteva dintre poziţiile vorbitorilor:

  • Meinolf Arens, istoric din cadrul Institutului Ungar de la Munchen:  "nu putem înţelege originea reală a ceangăilor decât dacă înlăturăm şi mitul continuităţii daco-romane pe teritoriul actualei Românii Doar analizând în paralel migraţiile românilor şi maghiarilor în Moldova putem demonstra că ceangăii sunt şi au fost maghiari";
  • Dioszegy Laszlo, membru al curatoriului Fundaţiei "Teleki Laszlo" din Budapesta – "cercetătorii români nu s-au prezentat la conferinţă pentru că le este frică de ceva. Nu doar cei care se declară de provenienţă română, ci şi alţii care în cadrul conferinţelor de la Budapesta au dezminţit spectaculos poziţia oficială română, respectiv negarea existenţei unei minorităţi etnice maghiare în Moldova";
  • Varga Andrea, istoric din Budapesta, care, conform afirmaţiilor sale, a studiat mai bine de 10 ani arhivele din Bucureşti – "cartea lui Dumitru Mărtinaş, care a introdus în conştiinţa oamenilor în anii 70 teza provenienţei româneşti a ceangăilor este o operă de dezinformare a Securităţii, deoarece acesta era ofiţer al U.M. 0544 – Serviciul de Dezinformare. Securitatea a recrutat peste 80 % din preoţii catolici şi i-a determinat să colaboreze".
  • Hegyeli Attila, responsabil cu problemele de învăţământ din cadrul Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) – "autorităţile române încă încearcă să pună piedici procesului de introducere a orelor de limbă maghiară în şcolile din Ţinutul Ceangăiesc. Mai nou, Inspectoratul Şcolar Bacău încearcă să împiedice acest proces prin faptul că aprobă posturi de profesori mai puţine decât prevede legea şi angajează profesorii doar pe un an, pentru ca aceştia să nu poată primi salarii pe perioada vacanţei de vară";
  • Iancu Laura, membră AMCM, "ceangău maghiar", originară din satul Arini, jud. Bacău, emigrată în Ungaria, Budapesta – "Noi, ceangăii, suntem marginalizaţi aici, în România, pentru că suntem maghiari. Dacă plecăm în Ungaria, ne este foarte greu deoarece, datorită acţiunilor abuzive ale autorităţilor statului român, nu mai avem şcoli în limba maghiară şi aproape că nu mai ştim să vorbim această limbă. Cei care ajung să înveţe la şcolile din Ungaria, chiar dacă nu revin acasă, nu trebuie să uite să îşi servească comunitatea prin toate mijloacele posibile".

În final, ar trebui amintită afirmaţia a preotului Mărtinaş, fratele profesorului Dumitru Mărtinaş, făcută într-un studiu din anul 1942, care spune: "Ar fi timpul să nu mai nesocotim istoria şi realităţile, şi să dăm catolicilor moldoveni dreptul de a se numi şi de a fi adevăraţi români. S-ar cuveni să nu mai fie insultată dragostea lor de neam şi ţară, să nu mai fie arătaţi prin viu grai şi manuale de şcoală ca unguri şi străini, să nu li se mai arunce neplăcuta poreclă de "ceangăi", pentru ca ceangăii nu există, ci există români de religie catolică".